am avut,dar am pierdut totul....

Intr-o zi blestemata de miercuri a luni Aprilie a anului curent,a venit la mine in bucatarie omul iubit si mi-a transmis ca intre totul s-a terminat,ca el numai poate trai cu mine...cu un om prost,un om plictisitor,povestindu-mi imi dadeam seama ca eram cel mai mare rau din viata lui. Stiu suna trist suna crud, dar ceel mai crud mi se pare ca si-a dat seama dupa 7 ani si jumatate de relatatie,dupa ce avem impreuna un baietel de 11 luni,si eu insarcinata in 4 luni cu o fetita.

Am ajuns intr-o lume unde totul ramane FARA;si cel mai mult si tare ma doare ca ,copii ramana FARA tati,dar oare de ce nu raman fara MAME? Nu stiu probabil ca oricat mi-as pune aceasta intrebare si cat m-ar framanta nu cred ca voi gasi vreodata un raspuns,pot doar spune ca dragostea de mama e ceva nemaintalnit e o forta interioara puternica si fara frica.

Ma gandesc cu tristete la copii mei si ai lui ca v-or creste FARA TATA,ca vor avea un tata PART-TIME,un tata care va veni din cand in cand si care va trimite bani lunar pentru ei. Tot ce spune este ca e totul trist...